Citate de Nichita Stanescu
de Nichita Stanescu
Limba romaneasca este patria mea. (Nichita Stanescu)
Suntem ceea ce iubim. (Nichita Stanescu).
A te naste este o condamnare la moarte. Dupa felul pacatului si pedeapsa: unii oameni, altii pasari, altii pietre. (Nichita Stanescu)
Poezia nu e lacrima; ea este insasi plansul. (Nichita Stanescu)
Poetul e ca si timpul. Mai repede sau mai incet, mai mincinos sau mai adevarat. (Nichita Stanescu)
Orice salt calitativ la istorie e inconjurat intotdeauna de o aura inefabila si tocmai la aceasta trasatura este sensibil sufletul si nervul poporului. (Nichita Stanescu)
Perfectiunea nu atrage atentia. (Nichita Stanescu)
Suntem ceea ce ne amintim. (Nichita Stanescu)
Poezia nu se scrie cu cuvinte. (Nichita Stanescu)
Locuiesc in trupul meu cu chirie. (Nichita Stanescu)
Omul este natura naturii. (Nichita Stanescu)
intunecand intunericul am deschis portile luminii. (Nichita Stanescu)
Niciodata n-am sa invat ca el a murit. (Nichita Stanescu)
Am pus mana pe condei ca pe o pusca. (Nichita Stanescu)
intunecand intunericul, iata portile luminii... (Nichita Stanescu)
Singura bogatie a unui om este spiritul. (Nichita Stanescu)
De poeti numai de bine, ca sa zicem asa. (Nichita Stanescu)
Daca timpul ar fi avut frunze, ce toamna! (Nichita Stanescu)
indragostitii sunt pietoni ai aerului. (Nichita Stanescu)
Floarea alba de zapada, osul luminii. (Nichita Stanescu)
Poezia este ca o pasare ce zboara invers. (Nichita Stanescu)
Nu poti sa vezi zane daca nu esti zanatic. (Nichita Stanescu)
Tu sa nu te tragi cu mine de sireturi, intrucat eu ma port descult. (Nichita Stanescu)
Poezia e o taina si o lucrare de sine statatoare. (Nichita Stanescu)
Oamenii sunt pasari cu aripile crescute inlauntru. (Nichita Stanescu)
Curata campul ca sa aiba unde sa aterizeze ingerii. (Nichita Stanescu)
Tot ceea ce are timp exista. (Nichita Stanescu)
Daca nu am fi superstitiosi, am fi numai niste masini. (Nichita Stanescu)
Nimic nu este mai firesc decat absurdul. (Nichita Stanescu)
Poezia este o lacrima care plange cu ochii. (Nichita Stanescu)
Sa punem sapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. (Nichita Stanescu)
Absurdul este o forma a ratarii sublimului. (Nichita Stanescu)
Timpul este un lup devorator. (Nichita Stanescu)
Nimic mai actual, de fapt, decat viitorul. (Nichita Stanescu)
Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala. (Nichita Stanescu)
Noi ne-am nascut in timp ce mamele noastre racneau de durere. (Nichita Stanescu)
Fii atent cum vorbesti, cuvintele atrag faptele. (Nichita Stanescu)
A vorbi despre limba in care gandesti, este ca o sarbatoare. (Nichita Stanescu)
Cuvintele sunt umbra de aur in constiinta a materiei. (Nichita Stanescu)
si m-am uitat urat la om pana cand omul a devenit frumos. (Nichita Stanescu)
De dor de tine vad iarba rasarind... (Nichita Stanescu)
in fiecare scorbura este asezat un zeu. (Nichita Stanescu)
Inteligenta nu poate fi exclusa din miracol. (Nichita Stanescu)
Poezia este avutia pe care omul o are inca ne jefuita. (Nichita Stanescu)
Nu stiu in ce secol as fi trait, probabil intr-unul care nu a sosit. (Nichita Stanescu)
Noi suntem clipa care trece prin poarta existentei. (Nichita Stanescu)
Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabila. (Nichita Stanescu)
Evul Mediu s-a mutat in globulele rosii din sangele meu. (Nichita Stanescu)
Vorbirea semnifica disperarea de a avea un trup viu. (Nichita Stanescu)
Cel care e singur in el insusi este insotit. (Nichita Stanescu)
Sa ma ierte Dumnezeu, dar anumiti cai nu pot fi incalecati. (Nichita Stanescu)
Poezia este dimensiunea cea mai curata pe care orice fiinta umana o are. (Nichita Stanescu)
A te infrana, a te abtine, e primul semn al civilizatiei lumii... Piramida s-a abtinut sa devina munte! (Nichita Stanescu)
Suntem doi si singuri, si-n loc de inima ne bate luna. (Nichita Stanescu)
A-ti iubi Patria inseamna a ti-o cladi cu propria ta viata. (Nichita Stanescu)
Ca sa te indoiesti de linia dreapta, trebuie sa stii mai intai din cate puncte este facuta. (Nichita Stanescu)
Ah! Am atata dragoste incat mi-ar trebui un miliard de ani sa va spun o farama din ea. (Nichita Stanescu)
Cateodata viata este surprinzatoare, punandu-te la incercare prin propriile tale alegeri. (Nichita Stanescu)
Totul e simplu, atat de simplu, incat devine de neinteles. (Nichita Stanescu)
Un scriitor este un cititor care ii citeste pe cititori. (Nichita Stanescu)
Pe pamant tot ce exista are nevoie din cand in cand sa planga. (Nichita Stanescu)
Copacii ne vad pe noi, iar nu noi pe ei. (Nichita Stanescu)
O patrie fara de nume nu este o patrie. (Nichita Stanescu)
Peste ani ma vor bea zeii si vor simti in mine gustul tau. (Nichita Stanescu)
Muzica este un raspuns caruia nu i s-a pus nicio intrebare. (Nichita Stanescu)
A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. (Nichita Stanescu)
Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt in schimb nenumarati. (Nichita Stanescu)
Auzi, ba, Gore, ei o sa ramana niste ziaristi toata viata, noi o sa ramanem poeti toata moartea! (Nichita Stanescu)
Amintirea intamplarilor mele vine din viitor, nu din trecut. (Nichita Stanescu)
Prima litera a oricarui cuvant se afla in trecut, ultima litera - de asemeni; numai trupul cuvantului e in prezent. (Nichita Stanescu)
Memoria este act semnificand sirul unor despartiri la timp, nimic din ceea ce continua nu tinem minte! (Nichita Stanescu)
Sa-ti traiesti soarta. Asta este un lucru relativ usor de trait. Dar daca-r fi sa ne traim opera, ce ne-am face?! (Nichita Stanescu)
Daca e sa vrem totul, mai bine sa nu vrem nimic! (Nichita Stanescu)
Daca florile si-ar darui oameni la fel cum oamenii isi ofera flori, de unde ar fi taiati oamenii? (Nichita Stanescu)
Viata este o scurta absenta intre doua inexistente. (Nichita Stanescu)
Pericolul atrage pe oameni spre necunoscut, iar necunoscutul spre noi descoperiri. (Nichita Stanescu)
Daca nu stii sa recunosti iarba dupa verde si apa dupa sete, atunci nu-i va fi nimanui dor de tine. (Nichita Stanescu)
Poezia nu este numai arta: ea este insasi viata, insusi sufletul vietii. Fara poezie omul nu s-ar distinge de neant. (Nichita Stanescu)
Prin dragoste, prin sentiment, prin aceasta fereastra a legii ne uitam si noi cu coltul inimii noastre. (Nichita Stanescu)
Nu sunt batran, sunt stravechi. (Nichita Stanescu)
Spune nu doar acela care il stie pe da. insa el, care stie totul, la nu si da are foile rupte. (Nichita Stanescu)
Am sa va spun un lucru, cu riscul de a ma repeta. Eu nu prea cred ca exista poeti, cred ca exista poezie. (Nichita Stanescu)
Unde esti? Mi te-arati si nu mi te arati; te aud si nu te aud; te simt si nu te simt. si totusi te cunosc, te stapanesc. (Nichita Stanescu)
Dragii mei, feriti-va sa aveti dreptate prea repede, prea devreme - ca sa aveti la ce visa! (Nichita Stanescu)
Cel mai desavarsit dusman si cel mai mangaietor prieten este propria noastra memorie. (Nichita Stanescu)
Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi si exprima, iubi si uri, le putem apropia de inima sau le putem respinge. (Nichita Stanescu)
Pot sa stau uneori in fata unui copac cu ochii deschisi si sa-l si visez in acelasi timp. si sa prefer sa-l visez. (Nichita Stanescu)
Fara Miorita noi n-am fi fost niciodata poeti. Ne-ar fi lipsit aceasta dimensiune fundamentala. Miorita este scoala tristetii nationale. Matricea. Matca. Regina. (Nichita Stanescu)
Cinstea nu este o vocatie, cinstea este o optiune. (Nichita Stanescu)
Cea mai scurta poezie a romanilor este "tapuritura" din Maramures, care se incepe cu un chiot si se sfarseste cu o besteleala! Dar e foarte frumos ca e asa. (Nichita Stanescu)
A veni toamna si iar mi se face dor de cristalinul cantec al neuitatului nostru Labis. A venit din nou toamna si in ganduri tresare un brat cu steag fluturand deasupra luptei impotriva inertiei. (Nichita Stanescu)
Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele. (Nichita Stanescu)
O pasare indragostita de aer este mai moarta decat o pasare indragostita de o rama. si cu mult mai saraca. (Nichita Stanescu)
intr-o zi pe cand mergea cu apostolii sai, trecura pe langa hoitul unui caine. Apostolii spusera: "Gretos mai duhneste cainele asta!" Iar Iisus zice: "Dar cat de albi sunt dintii lui!" (Nichita Stanescu)
S-a confundat talentul cu munca, inteleasa in sensul transportarii pe umeri, de saci incarcati cu vorbe si cuvinte... Talentul nu este munca, ci revelatie, el nu rezida in timpul investit monoton, ci din durerea monotona izbucnita in strigat. (Nichita Stanescu)
Ideea de frumos se asociaza numai cu Venus din Milo. Ideea de acasa se asociaza cu chipul mamei. Ideea de vitalitate, de sanatate, de izbanda a vietii si de continuitate a speciei noastre este indisolubil legata de emblema feminitatii. (Nichita Stanescu)
intrebarea fundamentala a filosofiei nu este aceea daca viata merita sa fie traita. Filosofia nu este facuta pentru morti. Ea nu are nici un fel de intrebare fundamentala. Soclul ei este un racnet de spaima in fata mortii. (Nichita Stanescu)
Timpul este lumina. Dar lumina, ce este Lumina? (Nichita Stanescu)
Poeziile foarte bune care sunt compuse pe o linie melodica proasta se uita iute, odata cu linia melodica; pe cand o poezie proasta pe o linie melodica buna ramane in memorie. (Nichita Stanescu)
Parerea mea este ca poetul nu are o epoca a lui; epoca isi are poetii ei si, in genere, epoca isi vede singura poetii. (Nichita Stanescu)
Cu ce altceva ar fi putut sa fie impuscat Mihai Eminescu decat cu gloante de diamant cat oul de mari? Ar mai fi putut sa fie impuscat cu ceva – cu insasi starea sublimului! (Nichita Stanescu)
Mai puternica decat "ideea" celui care are "ideea", nu poate fi niciodata ideea celui care i-a inteles "ideea". (Nichita Stanescu)
A plange nu inseamna a avea ochi; ci a plange nu inseamna decat a fi. (Nichita Stanescu)
Vai autorului care nu seamana cu scrisul sau, - si vai poetului care nu seamana cu versul sau. (Nichita Stanescu)
Cand vor seca izvoarele si cand ploile vor pleca in sus, eu si cu tine ne vom tine de mana si vom plange, ca sa nu ramana vaduvita de tristete aceasta stare de vis. (Nichita Stanescu)
Poetul nu are biografie; biografia lui este de fapt propria lui opera, mai buna sau mai rea, mai mareata sau mai putin mareata. (Nichita Stanescu)
Daca tu vrei sa comunici cu un copac, ar trebui ca un brat al tau sa se faca ramura cu frunze si o ramura a copacului sa se faca brat cu degete. Ar trebui sa mori putin ca om si sa invii ca planta, iar planta sa moara intrucatva si sa devina intr-o parte a ei om. (Nichita Stanescu)
Eu nu ma pot infatisa ochilor tai si nici auzului tau pentru ca eu nu sunt vedere si nici auz. Eu locuiesc undeva intre vedere si auz, eu sunt o tanjire a tuturor organelo omului, o tanjire de cunoastere, o tanjire a simturilor , tanjire a ideilor lui catre perfectiune. (Nichita Stanescu)
A avea un ideal inseamna a avea o oglinda. intr-un ideal te speli ca intr-o apa curata. intr-o oglinda iti speli chipul obosit, potrivindu-ti-l pana cand te accepti sa fii. (Nichita Stanescu)
Eu cred ca un om este ceea ce-si aduce aminte despre sine insusi. Bunaoara, eu ma consider pe mine ceea ce imi aduc aminte ca sunt. De asta, uneori, oamenii sunt, in aparenta, schimbatori, sau in mod diferit, fiindca de fiecare data iti aduci aminte alte lucruri despre tine insuti. (Nichita Stanescu)
Dac-ar fi sa scriu un catren - catren insemnand o poezie de numai patru versuri - in ce sens de numai patru versuri, diferite popoare au poezii scurte, noi... cea mai scurta poezie a romanilor este tapuritura din Maramures, care se incepe cu un chiot si se sfarseste cu o besteleala, dar e foarte frumos ca e asa... (Nichita Stanescu)
in exercitarea poeziei e ceva care se poate invata si ceva ce nu se poate invata. Aripa o ai sau nu o ai. Poti sa zbori sau sa nu zbori cu ea. Depinde de aer, de inaltime, de alizeu sau de crivat. Rare pasarile zburand pe ploaie si inca si mai rare cele care zboara noaptea. (Nichita Stanescu)
Inspiratia este fundamentul artelor, in genere. Ea este exact ca impulsul electric care starneste fulgerul intre doi poli. in momentul in care tensiunea intre doi poli se creeaza, fulgerul apare. Fara fulger nu poate sa existe fulger. (Nichita Stanescu)
Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi pana la urma sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile si adversitatile noastre. Ma-ntreb: noi, la capatul vietii noastre, ce-am lasa in afara? Banuiesc ca putem lasa niste sentimente. Mai putin de ura, intrucatva de patemi, dar... de dragoste mai ales. (Nichita Stanescu)
Eu sunt o frunza. Parca tu nu stii ce este aceea o frunza? Tu cunosti frunzele copacilor si prin aceasta le si stapanesti. insusi timpul cunoaste frunzele copacilor si le stapaneste. Cand timpul, dinafara frunzelor, se face toamna, ucide frunzele. Cand timpul se face primavara, le reinvie. Dar timpul el insusi ar trebui sa fie o frunza ca sa elucideze frunzele. (Nichita Stanescu)
A vorbi despre limba romana este ca o duminica. Limba romana este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeste, de aceea, pentru mine, iarba iarba se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvoraste, de aceea, pentru mine, viata se traieste. (Nichita Stanescu)
Daca n-as crede in mesajul meu literar, nu as scrie. Pur si simplu nu as scrie si e o falsa modestie sa spui "Domnule, eu scriu pentru ca iubesc poezia, dar nu prea cred daca am talent sau daca n-am talent." Eu cred foarte mult in talentul si in vocatia mea, pentru ca pentru asta mi-am jertfit intreaga mea existenta, ca sa adaug cu o picatura in plus sensibilitatii contemporane, o formulare mai noua, mai adecvata etc. (Nichita Stanescu)
Poezia este ochiul care plange. Ea este umarul care plange, ochiul umarului care plange. Ea este mana care plange, ochiul mainii care plange. Ea este talpa care plange, ochiul calcaiului care plange. (Nichita Stanescu)
Un poet nu poate fi mai bun decat alt poet. Un poet poate fi mai bun decat sine insusi sau mai slab decat sine insusi. (Nichita Stanescu)
Atunci va fi o poveste scurta, o confesiune scurta. Acum doua-trei dupa-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era ingrijorat ca as fi bolnav, care era fericit ca m-as fi insanatosit, ma rog... si-mi spune un lucru care m-a lasat asa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: ba, poete, zice, nu mor caii cand vor cainii. si-mi spun mie: stii ca are dreptate, am spus eu, sa stii ca omul asta are dreptate. Pai nu mor caii cand vor cainii! si, de altfel... (Nichita Stanescu)
Citate de Nichita Stanescu
Aceasta pagina a fost accesata de 8743 ori.
