Gand 4
de Nichita Stanescu
Atunci va fi o poveste scurta, o confesiune scurta, Acum doua-trei dupa-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era ingrijorat ca as fi bolnav, care era fericit ca m-as fi insanatosit, ma rog... Si-mi spune un lucru care m-a lasat asa... nemaipomenit de bucuros. Mi-a spus, zice: ba, poete, zice, nu mor caii cand vor cainii. Si-mi spun mie: stii ca are dreptate, am spus eu, sa stii ca omul asta are dreptate. Pai nu mor caii cand vor cainii! Si, de altfel...
Gand 4
Aceasta pagina a fost accesata de 2347 ori.
