Nod 32
de Nichita Stanescu
Mai stau o inserare,
ca sa vad,
umbra din umbra cum se lasa,
cum al luminii vazatoare, dur prapad
devine de din ce in ce mai moale,
cum se lungeste umbra dupa pomi,
cum omul dupa om se prelungeste,
cum zidul diminetii lent se naruieste,
si cum lumina stelelor rasare,
pe o cu totul alta inserare.
Nod 32
Aceasta pagina a fost accesata de 2660 ori.
