Adolescenta
de Nichita Stanescu
Tu esti cintecul meu de izbinda.
Peste noapte, cind te infatisezi
in firele ploii,
intru surizind
sub cupolele tale de cristal,
uimit de bogatia ta
si mingii friiele cailor tai
batute cu piatra de zamfir.
Eu voi incaleca pe-un armasar alb si-mi voi agata ploile, cercel sunator la ureche, sa ma auzi cind trec.
Priveste-mi ochii
cit de albastri-mi sunt!
Ma gindesc la
Comuna,
la boltile-i inalte cit privirea.
Si cind rostesc numele ei de purpura
si buzele mi se rosesc,
ca de-un sarut,
atunci stiu ca s-a facut dimineata
si ma grabesc in mtimpinarea
soarelui.
Adolescenta
Aceasta pagina a fost accesata de 3554 ori.
