Al meu suflet, Psyhee
de Nichita Stanescu
A venit un inger si mi-a zis:
-Esti un porc de caine,
o jigodie si un rat.
Pute iarba sub umbra ta care o apasa;
mocirla se numeste respiratia ta!
-De ce, i-am strigat, de ce?
-Fara pricina!
A venit ingerul si mi-a zis:
-Mai stravezie este sticla
decat cel mai statornic gand al tau!
In curand ai sa mori si viermi
iti vor forfoti in nari, in bot, in rat, in trompa!
-De ce, i-am strigat, de ce?
-Fara pricina! imi zise ingerul
Apoi ingerul, ah, ingerul, ah, ingerul, ah, ingerul
a plecat cu aripi de aur zburand
intr-un aer de aur.
Fluturi de aur
falfaiau in aura ingerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul si cu totul de aur.
El se departa catre o departare de aur,
in care apunea soarele de aur.
-De ce te indepartezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
-Fara pricina mi-a raspuns, fara pricina
Al meu suflet, Psyhee
Aceasta pagina a fost accesata de 2807 ori.
