Ana lui Manole
de Nichita Stanescu
Plopilor, ca sa-nverziti,
si sa nu mai fiti voi stirvuri de men
m-am ingropat in voi cuvintul meu
si pe saminta mea de Ana.
Cimpule si Baraganule
ti-am lasat oceanele
ti-am lasta privirile
si, si calatoririle
Dar la radacina deasa
Din Ana facui mireasa
Si din verb facui proverb
din nedrept un intelept
Mare, tu, clocotitoare
de icre de pesti
tu-mi esti mama, iar nu zare
Fat-frumoaso din povesti
fara de descalecare
ci doar sinele ce esti
in de val cu tita mare
pentru Ana ce-mi rapesti
Ah, Ana tu, feruginoasa,
Ah, Ana care tu nu vrei sa spui nimic
si nimic si nimic si nimic si nimic
tu care in balaurul memoriei mele
zid iti ridic,
Iar voua, celor ce aveti urechi de auzit
va zic:
In orice este zidita o Ana
Ana mea scumpa si tacuta
Ana mea de taina!
La urma de tot vine un vultur
si bate cu aripile lui stelele.
Ano!
Sa se darime plopii, Ano!
Nisipul, acest rumegus de piramida!
Lumina, acest rumegus de stele,
Ano!
Tacuta mea doamna
sa se darime toate, iubito, nevasto!
Doar rasucirea
nimeni nicicind nu va fi in stare
sa mi-o faca orizont
sau linie dreapta.
Ana lui Manole
Aceasta pagina a fost accesata de 3062 ori.
