Autoportret
de Nichita Stanescu
Prin somn imi cazuse sufletul din mine,
ca dintr-un pat umplut cu singe
La revedere inima,
in rest, va zic,
ciolane obosite
si carne de vitel.
In acest trup
eu niciodata n-o sa mai revin
sunt satul de tine, piele
de voi doi ochi zisi si albastri
Mi-e scriba si va zic adio,
mai am de mers,
Unde?
Unde.
Autoportret
Aceasta pagina a fost accesata de 2537 ori.
