Autoportret in a patra dimensiune
de Nichita Stanescu
Inconjurata de luciul ramas
din retragerea ploilor spre mare,
sfera isi lua de la inima mea
bun ramas
rostogolindu-se-n zare.
De la ochi, rombul culcat
la revedere isi lua, zise-adio,
si se facu scut, se facu zigurat,
in cinstea trufasei de
Clio.
Eu primeam toate astea cu calm,
teapan si fara mirare vazuta,
desi arsese ca de napalm
geometria intima, stiuta
numai si numai si numai de mine,
cind am fost si
Arhimede si-am fost
si nisipul
Fara sfera si fara romb,
in ruine rumegator imi e chipul.
Autoportret in a patra dimensiune
Aceasta pagina a fost accesata de 2081 ori.
