Autoportret pe o frunza de toamna
de Nichita Stanescu
E facut sa ma domine neintregul
zeita fara brate, zeul fara glezne.
Copacii fara trunchiuri, iarba fara verde,
slalom de alb prin verticale bezne.
Se catara paianjeni pe tacerea colturoasa
si inapoia propriei ei zbateri smulse,
se trage inima-ntr-un trup mai vechi, mai
singur, cu timpul dus, contururi scurse.
E facut sa ma domine neintregul,
medalie batura doar pe-o parte zilele
care incep dupa-amiaza si sfirsesc
dupa-amiaza, fara sa continue mai departe.
Autoportret pe o frunza de toamna
Aceasta pagina a fost accesata de 2236 ori.
