Calul Troian
de Nichita Stanescu
Mie insumi imi sunt un cal troian.
Propriul meu umar imi cucereste propriul meu umar,
propriul meu ochi se jefuieste pe sine.
Bataile inimii mele
nu se pot auzi
din pricina batailor inimii mele,
glasul meu care striga la cer
sugrumat este
de glasul meu care striga la cer.
Viata mea nu mai poate trai
din pricina vietii mele.
Dragostea mea taraste dragostea mea
de calul dragostei mele
in jurul cetatii.
infig lama cutitului meu in lama cutitului meu
in timp ce secunda care imi suna nasterea
se asurzeste din pricina secundei care imi suna nasterea.
Sunt suparat pe propria mea suparare
sunt bucuros pe propria mea bucurie.
imi sper propria mea speranta
imi plang propria mea lacrima
si sunt in timp ce sunt
si nu mai sunt cand nu mai sunt.
Calul Troian
Aceasta pagina a fost accesata de 2500 ori.
