Cantec -Se uratise trupul gandit
de Nichita Stanescu
Se uratise trupul gandit
cuvintele erau spuse intr-o limba straveche si barbara.
A trai, devenise a trait, -
incepuse ceva din sinea mea sa moara.
O pata de umbra m-a traversat;
era numai de la un vultur in zbor
ce-ntrerupea minunat
locul in care m-am nascut,
de cel in care o sa mor.
Cine te-a plans cu ochiul lui pe tine soare,
lacrima arzatoare?
Cantec -Se uratise trupul gandit
Aceasta pagina a fost accesata de 1890 ori.
