Cantec in doi
de Nichita Stanescu
Noi nu vrem sa fim geniali,
noi vrem sa fim trimbulinzi
intre nori, de sus in jos
lungiti, ori scurtati prin oglinzi
Noi vrem sa ne strangem in brate
toata ziua, toata luna patrata,
prin acel aer cu picioare verzi,
intimidandu-l o data.
Si inca o data, si inca o data,
noi nu vrem sa fim geniali
mari, lungi, ascutiti, decorati,
morti, dusi, rataciti, seculari
si pe deasupra de toate, uitati.
Noi nu vrem sa fim geniali
noi vrem sa fim triumbulinzi
legati de o tremurata culoare
in fata, la volan, de oglinzi.
mereu balasand spre-un adanc
si el mereu in mutare
gonind pe soseaua substantivelor
din declinare in declinare
Noi nu vrem sa fim geniali,
noi vrem sa fim trimbulinzi
asemenea generalilor mari
schimband lumina ce-o aprinzi
in alta, in altul, in cu totul altcineva
asemenea generalilor mari
lungi, inalti, decorati, portocalii
grei, greoi, ososi, suferinzi,
noi nu vrem sa fim geniali
noi vrem sa fim triumbulinzi
Cantec in doi
Aceasta pagina a fost accesata de 6389 ori.
