Catre iarba
de Nichita Stanescu
Culoare tremurata ca de frig, tu, verde al iubirii mele,
pe care-n trunchi de lemn te strig si vii
insingurat sub stele, sub cer scazut,
fosnind din tine valuri intoarse catre vaier; si brusc
plonjez spre inaltime ca-ntr-o prapastie de aer,
lasindu-mi umbra sa planeze asemeni
norilor de ploaie, cind visurile-aproape
treze prind toamna-n ele si-o indoaie ca pe-o
meandra-n ses, de ape, si tu vii pe deasupra,
verde, si nici un lucru nu te-ncape, si ora tot
mai mult te pierde
Catre iarba
Aceasta pagina a fost accesata de 2251 ori.
