Certarea lui Euclid
de Nichita Stanescu
I
Dar sufletul si trupul?
Adorm si imi las capul sa-mi atirne
in lumea simultana,
eliberind de greutatea capului meu
aceasta lume
si-ngreunind cu greutatea
acestuia
lumea simultana.
Cum, nu?!
Cum nu se poate, cum nu se pot in acelasi timp, in acelasi loc doua lucruri.
Dar sufletul si trupul?
Dar helful si helvolul?
II
Ah, da, eu locuiesc intr-un spatiu lipsit de generozitate.
Locuiesc pe o sfera, pe o sfera, pe o sfera, pe o sfera.
Dac-as fi locuit pe un patrat, pe un cub, ar mai fi fost
o oarecare risipa dar eu locuiesc pe o sfera,
pe o sfera, pe o sfera, pe o sfera.
Totul este bazat pe economie.
Maximum de continut, minimum de forma.
Libertatea este o forma.
Continutul este insasi existenta noastra.
Totul e bazat pe economie; pamintul este o sfera, luna este o sfera, soarele este o sfera, stelele, sublime, sunt sfere.
Locuiesc pe o sfera, pe o sfera.
Pamintul are munti,
luna circuri
soarele pete,
stelele raze
dar numai pentru lumea aceasta,
a mea,
dintr-o iluzie a ei, de libertate.
III
Nu se poate copacul sa fie copac.
Ar fi prea libera vederea vegetalului.
Nu cred ca am doua miini si doua picioare.
Ar fi prea libera vederea trupului.
Totul e bazat pe economie.
In lumea simultana, trupul meu
se compune cu trupul meu
si ramura se compune cu ramura
si trecerea timpului
cu trimbulinda timpului.
in lumea suprasimultana
trupul meu si cu trupul meu
se compun cu trupul meu.
Cu toate la un loc, simultan.
Ca dintii care musca
fibra numai dintr-o lume
si se compun cu dintii care musca
halci numai dintr-o lume
care se lumineaza
trimbulinda
intr-o sfera, intr-o sfera, intr-o sfera.
IV
Totul e bazat pe economie.
Nu pot sa cred ca frunza e verde si atit.
In lumea simultana ea este ahov
si-n cealalta lume simultana este sirip
si-n cealalta lume este ep
in cealalta up
si-n toate celelalte este cum este
ca sa se adune, cu toatele la un loc
si sa nasca o sfera.
V
Trec strada.
In lumea simultana se darima-un zid
In lumea simultana, alta, tocmai se cucereste
turnul de la
Malta
si-n cealalta lume simultana
tocmai explodeaza o bomba.
Si inca-n lumea cealalta
a celeilalte,
oceanul
e linistit si fara vint,
incit atuncea cind trec strada
si calc cu talpa mea pe lucruri,
in lumea simultana cealalta,
ca si
Iisus ma plimb pe ape.
VI
Dorm intr-un pat dintr-o mansarda,
in lumea simultana patul meu
e jumatate intr-un zid
jumatate-ntr-un motor;
si-n lumea cealalta, simultana, ploua,
si napadesc de sub cearceaful meu ciuperci.
In lumea aceasta este pace
in lumea simultana e razboi
in cealalta lume simultana este primavara
si este trimbulind
in cealalta lume simultana.
VII
A, E, sunet pentru gura compusa cu gura mea urmeaza.
Si apoi complementarul lui
A si apoi anti
A ca sa facem sfera, sfera, sfera, sfera.
VIII
Ah, trupule, ah, copacule,
ah, iarba cu verde, ah, iepure,
compunindu-ne, imbucindu-ne
roti dintate, asimetrice,
gindule.
Numai nelinistea imbucarilor noastre,
maxilarul de sus al zeului de miine
si maxilarul de jos al zeului de ieri
mincind prada de azi
IX
Euclid, batrine si neomenescule,
tu ai crezut intr-o lume singura,
cu postulate neomenesti,
Ai hranit omenirea
cu un bun-simt al stelelor,
crezindu-le singure.
Ai nemurit dintele
dar nu si muscatura.
Cu adevaruri ale clipei ai vrut sa-i spui:
opreste-te cind nimburi ale lumii simultane ne infloreau pe crestete.
Oh,
Euclid, nebunule, prea bunule, strabunule,
nesabuitule, plecatule
si pentru nimeni arata tu le,
doar clantanirea dintelui pe dinte
si sunetul scapat in sus,
din sfera-fiu si cea parinte
ramase-afara de nespus.
Ramase-afara libera
neeconomica,
oribila.
X
Te cert,
Euclid, batrine,
asa cum
Iov il certa odinioara pe
Dumnezeu
ce-l umpluse de bube; de boli,
numai dintr-un pariu cu diavolul
cu care se compunea ca sa faca o sfera.
Te cert, batrine, nesabuitule, lipsitule de vocatie ce esti, libertate si cimp, eremitule, cerescule intre ceresti.
Si pling pe mina ta muntoasa
cu lacrimi lungi ca niste ciini de vinatoare
spunindu-ti: sfera nu-i frumoasa!
Dar sa existe sfere, oare?
Certarea lui Euclid
Aceasta pagina a fost accesata de 4140 ori.
