Ciudata lipsa de parinti
de Nichita Stanescu
Ciudata lipsa de parinti
cu mult inainte sfirsiti,
cu mult petrecute morti mai dinainte.
Fiii li se nasc singuri.
La o mare distanta de moartea parintilor lor.
Iata-i, stau cu gurile lipite de frunze,
ca niste omizi,
apoi vine cuvintul si copiii devin fluturi.
Ei nu sunt la fel,
niciodata nu sunt la fel.
O aura sau un nimb
care le-apare deasupra crestetului,
ii vesteste ca a venit ora mesei.
Se aduna toti unu-ntr-altul,
ca sa se faca mai cald
insa frigul acesta al absentelor
nu inceteaza deloc.
Se moare din doi in doi, astfel ca
numaratoarea se face pe sarite.
Ei cresc incet, se despart in sexe,
se impreuna si mor chiar in aceeasi seara.
Locurile ramin pustii si dintr-o data,
dupa citiva ani,
se nasc nenumarati copii
ai caror parinti au murit demult.
Ei stau cu gurile lipite de frunze ca niste omizi.
Apoi vine cuvintul si-i desparte,
si devin fluturi.
Ciudata lipsa de parinti
Aceasta pagina a fost accesata de 2468 ori.
