Closarii
de Nichita Stanescu
Closarii sunt plante schimbate in oameni,
arbori tradati de arbori,
si blestemati sa ia infatisarea de om.
Iarna, closarii stau intinsi peste gurile de canal,
parind a dispretui frigul si bolile; nemiscati stau in luna februarie,
intinsi peste gurile calde de canal, cele inconjurate cu o verigheta de frig.
Poti sa-i izbesti sau sa sari peste ei, closarii nici nu misca,
nici nu cunosc rostul cuvintelor.
Abia daca au reusit sa deprinda
din noua lor infatisare
indeminarea de a bea apa, indeminarea
de a minca piine, indeminarea de a le fi
foame.
Pentru ei orasul este un blestem gri, de piatra si,
desi fara sex, closarii isi schimba sexul cu sexul pietrelor.
Dar ei n-au semn.
Ei sunt plante, arbori tradati de arbori,
si blestemati sa ia infatisarea de om.
Closarii sunt simple infatisari.
Am vazut citiva dintre ei si depun marturie.
O singura data, numai, se zice ca un closar,
peste noapte, a inflorit,
s-a scuturat de petale si a facut mere.
Dar noaptea urmatoare n-a mai fost
niciunde;
asa ca nu se stie ce-i legenda,
ce e adevar.
Closarii
Aceasta pagina a fost accesata de 1970 ori.
