Contemplatie
de Nichita Stanescu
Apar sferele bolnave, buboase, livide,
impingind cerul noptii, apasindu-l intr-o parte.
Devin umede fusele pomilor, devin lichide
si curg, asprele lucruri, pina departe.
Sa stam pe banci si sa privim prin aerul umed
intoarcerea
Fiului risipitor,
il recunosc dupa infatisare, dupa sunet
si dupa felul in care mor
pasarile de noapte, deasupra lui
si dupa frigul plin de reptile amfibii
incolacindu-mi-se pe calcii,
pe glezne, pe tibii
Contemplatie
Aceasta pagina a fost accesata de 1976 ori.
