Departarea
de Nichita Stanescu
Departarea se face roata cu zimti pe fusul
de taina-al auzului meu, rupind din amortitele
minti ale inca nenascutului zeu ce-asteapta
sa-l ajunga din urma pamintul, in viteza
albastra, ducind de minere o urna cu inima smulsa,
a noastra
Bate, se-aude, bate, se-
aude sfera in crestere drastica
De lacrimi soselele-s ude,
memoria subtire, elastica,
prastie pentru pietre, gondola inecata-n
Venetii copilaresti,
dinte smuls cu sfoara din
alveola, -jos orbita
Vezuviului goala.
Si esti.
Departarea
Aceasta pagina a fost accesata de 2071 ori.
