Dupa ce am ascultat-o pe cintareata
de Nichita Stanescu
Dupa ce am ascultat-o pe cintareata,
m-am rupt de mine insumi
si mi-am pus timpla
pe umarul timid, de femeie,
al orei.
Ce frumoasa procesiune de elefanti
cu baldachine clatinatoare
trecea prin tropicul sentimentelor mele!
Acum vedeam leul si mindria lui
striviti sub inaintarea inceata
a majestuoaselor coloane ce sprijineau
cupola miscatorului templu.
Acum vedeam secundele, cum
se nasteau una cite una
din ochii mei
ca din sorii incalziti pina la albastru.
Acum voi muri, imi spuneam,
dar dorul meu de tine era mai puternic
si nu puteam, nu puteam
sa ma despart de planeta.
Dupa ce am ascultat-o pe cintareata
Aceasta pagina a fost accesata de 1922 ori.
