Dupa lupta
de Nichita Stanescu
Imi lasam timpla pe-o frunza de nuc,
aproape calatorind cu ea pe curenti,
spre-acea parte melancolica a zilei
cu steaguri inclinate, cu barci scufundate,
cu lacuri muribunde si reci
imi apasam gura pe-o scoarta amaruie,
aproape cazind prin radacini, sub pamint,
ca un inotator cu repezi miscari
printr-un fluviu de seva inaintind,
impotriva unui dusman nevazut.
imi apasam umarul de umbra jilava
care-ncerca tot timpul sa fuga,
indragostita de laba iepurilor, dupa iepuri,
departe de mine, intr-o cimpie
plina cu luptatori intinsi pe spate.
Dupa lupta
Aceasta pagina a fost accesata de 1821 ori.
