Edict
de Nichita Stanescu
Pot sa fiu uitat, pentru ca
nu tin la brate, pot sa-mi lipseasca.
Pot fi parasit, pentru ca
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
si cu aerul.
Pot fi lasat singur, pentru ca
sangele meu se varsa in mare
oricum.
E loc. Toate coastele s-au ridicat
ca niste bariere.
E lumina destula. Privirile mele
nu vad decat o singura masca.
Dar ea nu exista inca,
asa ca e loc, e loc, este
Edict
Aceasta pagina a fost accesata de 2014 ori.
