Euridice
de Nichita Stanescu
Aerul se mai emotiona inca in jurul tau,
tulburind vederea orelor acele,
cind innoptarea venea alunecind pe roata inimii mele.
Si glasul ti se rupea sub sarutul
pe care ti-l da ne-nceput inceputul.
Facle si torte si flacari si focuri
ti se-aprindeau in ochi, cerindu-se stinse
de norul fetei mele, plumburiu si greu
trecind pe chipul tau, ca-n piscurile ninse.
iti mai tineam cu bratul inca viata
ta de viata mea lipita, risipa
dragostei nerisipita, secunda innodata de clipita.
Pasi, risete, povesti silabice, istorii,
destainuiri, sperante - voi
erati intr-adevar adevarate
in jurul celor doi din iarna cind
un aer scinteind, pe linga tine
va fi trecut.
Va fi trecind
Euridice
Aceasta pagina a fost accesata de 2044 ori.
