Foarte caine
de Nichita Stanescu
Foarte caine-am vrut sa fiu
cu latratul in pustiu
si cu dintele cel viu
mort la tine-am vrut sa viu
Foarte pasare am vrut
sa-ti adorm doar peste scut
lepadat si inceput
de numai ce m-a durut
Foarte om poate-as fi fost
daca-as fi stiut vreun rost
ce este in tine os
si ce este rosu-n, roz.
Foarte caine
Aceasta pagina a fost accesata de 1904 ori.
