Ideea cu gura
de Nichita Stanescu
Ea se arata ca un inghet miscator al durerii.
Un sus spre sus incolacit, rupind in tacere dantura serii.
De dupa negru, deschide absente absorbitoare taiate in cruce,
de-o gura cu fildesi, si vorbitoare.
Se trage din osul de idol cioplit al respirarii,
pe cind adorm spre alunecarea intruna de cer, peste sternul enorm.
Lam-lem, lam-lem
al respirarii pe cind adorm
Lam-lem, lam-lem
al respirarii pe cind adorm.
Ea are gura-n calciie.
Ea se hraneste mergind pe muchia
unde materia se schimba in gind.
Ea vine spre mine, lam-lem.
O aud urcind pe scari, in sus spre sus,
lasind in urma nimic si nimeni si neintimplari.
Ma calca pe fata;
ne amestecam limbile intr-un sarut
frint.
Eu sunt mincarea unei fiinte.
Sunt devorat.
Ultimele
le aud sfarimindu-i-se-n dinti
cuvintele mele,
ca niste oase ale fostilor parinti.
Ideea cu gura
Aceasta pagina a fost accesata de 1926 ori.
