Idolii ierbii
de Nichita Stanescu
Din cind in cind in loc de firul ierbii rasare cite un idol subtire si verde
Caii ii ocolesc cu mirare si ale furnicilor cete
Ei sticlesc noaptea ca un tais amenintind stelele, luna
Caii fug spre riu, in prundis
Furnicile nu se mai vad, nici una
Ei sunt iarba unui cal nenascut
Ei vor fi pascuti numai in viitor
Eu i-am vazut, da, i-am vazut dar m-am retras din fata lor.
Idolii ierbii
Aceasta pagina a fost accesata de 2174 ori.
