Imbratisarea
de Nichita Stanescu
Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.
Oh, ne-a zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, in trecut,
cu mortile-i repetate.
Si sa te imbratisez cu coastele-as fi vrut.
Imbratisarea
Aceasta pagina a fost accesata de 4620 ori.
