In dreptul cifrei sapte
de Nichita Stanescu
In dreptul cifrei sapte m-am oprit cu steaua fixa stind deasupra-mi gales, semn pentru mine de la infinit oprit si nechezind, din cale-si.
O, ce mai faci, am intrebat-o si-am scos din suflet o potcoava cu care tropaiam pe sira lui
Erato venind pe-a trupului meu nava
din lumea cea cu miini si cu picioare, ca sa aduc omagiul meu stins sirului lung de cifre
oarecare ars si-necat, plouat si nins,
stau drept si-mi rup o mina si-o darui cifrei sapte-n dar, pe care o denumesc stapina si
careia ii duc pahar
la buza cea abstracta bautoare singele meu curat si proaspat si gustul lui de pura sare si
stratul meu de mindru oaspat.
in dreptul cifrei sapte m-am oprit si-am descarcat din mine insumi rob pururea la infinit, dar
lacrima fiind din plinsu-mi.
In dreptul cifrei sapte
Aceasta pagina a fost accesata de 1825 ori.
