Infatisare la neiubiti
de Nichita Stanescu
Bratul mi se sfirseste cu trosnet,
inspre aratatul amurg, chipul, ca sub fierastrau butucul,
mi se desparte de aerul in care a-ncaput
din el insusi incepind, si pina departe.
Picioarele
cu talpi mi se sfirsesc brusc, ca si cum ai
rupe o creanga uscata.
Trunchiul de stejar
domnesc - nedomnesc picioare
crengi isi rasare deodata.
Deasupra de crestet, ma rup cu
steaua polara, dreapta eu,
stinga steaua cea fixa.
Suntem azvirliti.
Fiecare, in fiece seara,
ne cucerim cu lasoul cite-o elipsa.
Infatisare la neiubiti
Aceasta pagina a fost accesata de 1779 ori.
