Inserare marina
de Nichita Stanescu
Si linistea-i supta-n virtej monoton, de pietrele lungi.
Mi-amintesc ca prin fum imbinatele dungi ale sprincenelor tale
Desigur adorm, pe nebagate de seama adorm
spre tarmul marii neroditoare.
Linistea-i supta-n virtej uniform
si vin sentimentele - o stiu
dupa fosnetul ierbii, verzui si tirziu,
dupa pocnetul monoton din cristale.
Vin sentimentele prin iarba, tirind un soare prelung si o luna prelunga,
arzind. iti vor gasi gleznele,
iti vor izbi gleznele cu umbre de fosfor te vor izbi in curind.
E marea aproape si nefosnitoare.
O stiu dupa scoicile-nfipte in pietrele lungi,
dupa gustul surisului tau, ca de sare.
Si linistea-i supta-n virtej uniform.
Desigur adorm.
Surizind o sa-adorm.
Cu ochii deschisi, in picioare.
Inserare marina
Aceasta pagina a fost accesata de 1806 ori.
