Invidie
de Nichita Stanescu
Invidie placuta, fata de batrini,
mirare ca au ajuns in viata,
ca au avut puterea in miini si
in pielea zdrentuita de pe fata.
Am incercat de-a lungul vietii mele
si gustul deznadejdii, si al pierderii.
Ma rugam de oase, ca de stele,
sa rasara mereu in acelasi trup.
Cu mare mirare, cu mare
deznadejde ma regaseam tot unul
la sculare din somn, si la sculare
din nefocul si din nefumul
frigului de a fi acelasi mereu,
de a fi prins in laba de leu a destinului,
de greata de a spune intruna: eu si eu si eu
mereu intre altii si altii si altii.
Invidie pentru batrini, ochi stralucitori, inclinare de cuvinte fara speranta.
Iata-ma, traiesc si nu mor, unitate de masura intr-o balanta.
Si nimeni nu arunca-n cellalt talger nimic.
Eu stau jos si fantoma sus, si hohotesc
si rid si zic tot timpul numai cuvinte.
Invidie
Aceasta pagina a fost accesata de 1873 ori.
