Iubesc ploaia!

de Nichita Stanescu

Iubesc ploaia nebuna ce vrea
Sa cada, sa doara, sa fie doar ea,
La masa aceluiasi hol ruginit,
Cand nimeni nu cere raspunsul primit,
S-o vreau ca sa stea !

E obsesiva chemarea ce-mparte nevoi
Deasupra la toate sa ploaie pe noi,
Cand stropi cei grei se dau ratacind
De-a valma in cer, si cad impietrind
Bezmetici si goi !

E ploaia pe geamuri ce cade strident,
Stau singur la geam si totusi absent
Cand nimeni nu cere privirii reper,
Nu zic la nimeni, nici mie, ca sper
Un soare prezent !

Mari picuri de nunta stropesc apasat
Camasa de mire, Pamantu-mparat
Sta singur la masa, nuntasi-s plecati,
Tomnatici si grei, de vanturi luati
Saruturi razbat !

De-i ploaie aceia, ce-aluneca fin
Cu picurii reci ma cheama sa vin,
Trecand peste toate, sa-mi spuna ce vrea
Iubesc ploaia nebuna asa cum e ea,
De crede-n destin !

Iubesc ploaia!


Aceasta pagina a fost accesata de 8938 ori.