La ultimul etaj
de Nichita Stanescu
Ea sta singura acum la ultimul etaj, mirosul ei suav pilpiie, orasul se indeparteaza -inhamat la ciini vagabonzi si flaminzi. Sa punem piine pentru vrabii si trupurile noastre uscate si farimitate sa le punem pentru pliscurile de argint si flaminde ale zeilor nevorbitori. Mai multa mila pentru stelele care rasar, mai multa compasiune pentru raza de la luna, mai mult frig pentru pietrele inghetate si mie, mie, pentru mine, -mai mult aer, Mai mult aer!
La ultimul etaj
Aceasta pagina a fost accesata de 1848 ori.
