Laus ptolemaei
de Nichita Stanescu
Eu cred ca pamintul e plat
asemeni unei scinduri groase,
ca radacinile arborilor il strabat
atirnind de ele-n gol, cranii si oase
ca soarele nu rasare mereu in acelasi loc
si nici nu rasare acelasi soare,
ci tot altul dupa noroc
mai mic sau mai mare.
Eu cred ca atunci cind sint nori
nu rasare nimic, si ma tem
ca s-a sfirsit definitiv cu sirul de sori
lunecind dinspre iad spre eden.
Atunci trimit pasari dresate
cu ochiul bun si cercetatoare,
care sa-mi spuna-ncotro trebuiesc indreptate
cimpiile, sa-ntilneasca alt soare.
Laus ptolemaei
Aceasta pagina a fost accesata de 6284 ori.
