Logodna
de Nichita Stanescu
Nu mai avea curaj sa se intoarca acasa.
I se infrumusetase de singuratate muierea
Ii devenise mireasa.
Un fluture cu doua aripi tinea ea
Pe urechea ci stanga,
Incercandu-se si neputand sa planga, —
A levantica mirosea duhul,
A toate pasarile zburatoare, vazduhul!
Ea sta intinsa si alba,
Pe deget ii stralucea ca o cometa
Cazatoarea verigheta.
Logodna
Aceasta pagina a fost accesata de 2028 ori.
