Luna batand
de Nichita Stanescu
Luna batand, inainteaza, pe cerul gurii
Ajunge la dinti in curand
Si-un zgomot de smalturi se-aude,
prelungi cuvinte
cu sapte capete,
eliberand
Treptat ajunge la buze :
nu se mai aude nimic, in tacere
numai darele dintilor mei inaintand
se stravad, rand pe rand.
Ea pluteste un timp prin aer, si-o pasare
isi lipeste o aripa de ea, se aude zbatand,
apoi nu se mai aude nimic. Desigur
de luna i s-a lipit si cealalta aripa. Sunand,
dintii mei au ajuns, si-acum sclipesc pe cer
Sus tot mai sus, Excelsior! M-aud strigand.
Te vei lasa muscat de ei, in curand
sa-i faci lunii sa treaca, triumfator.
Sus, tot mai sus, Excelsior!
Luna batand
Aceasta pagina a fost accesata de 1790 ori.
