Ma invelesc de frig intr-o speranta
de Nichita Stanescu
Ma invelesc de frig intr-o speranta
cum se-nveleste soba nou zidita
in reliefuri de faianta
cu focul pururi logodita
Nu pune mana peste mine daca-i vara
caci n-ai sa intelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.
Ci vino cand nu merge nimeni,
cand nu avem picioare, vino,
dar mai ales cand voi fi orb,
lumino.
Ma invelesc de frig intr-o speranta
Aceasta pagina a fost accesata de 3123 ori.
