Manie lenta
de Nichita Stanescu
Nu pot sa sufar, suflet miscator,
femeie care-mi izvoraste din coasta si-n pietre de
melancolie, arzator, cu timpla dai,
ca-n inima mea proasta
Pasul tau zvelt din glezna mea
sa-l rupi nu pot sa sufar, nu, fara durere
Mi-e sufletul culcat pe colti de lupi.
Devine loc
dunga subtire de tacere si de sub palma lata-a mea,
umarul tau cu suierat de tren se
smulge-asurzitor spre-un tunel, spre vid, spre hau,
spre-un chip neinventat, traind in viitor
Nu pot sa sufar, nu, sa treaca intre noi reci dorurile
ce le misti doar tu nici intimplarile ca
niste bivoli stinsi, greoi, si nici distantele sa treaca.
Nu.
Manie lenta
Aceasta pagina a fost accesata de 2145 ori.
