Masca
de Nichita Stanescu
Mi-am intins surisul tau peste cimitirul meu
ca o piatra funerara fumeginda
cind rasare surizinda
ieri cel de alaltaieri merue.
Hai sa facem noi cei morti un loc
ca sa treaca cu a lor prelungi carute
strasnicele ierbi verdute
si mirosul de la busuioc
Haidem noi ce ne neascuram condamnati la moarte
sa-i sporim pe sase-n sase cu un sapte
sa lasam mioarele sa se adape
din acelasi lapte
Soro viata
de esti viata
vino soro de ma-ngheata
haide si ma pietruieste
lacrima-mi caramizeste
sa fac turla rasucita
si fara de gres
cea de la Arges.
Saingrop sub mine domnii
voievozaii si potopul
si doar verbul sa-mi rasara
rasadind pe cimpuri snopul
si sa ma preling la vale
doar de o cutremurare
de la Vrancea inspre mare
care-i neagra si-n secare.
(februarie 1981)
Masca
Aceasta pagina a fost accesata de 3023 ori.
