Mi-amintesc cu uimire
de Nichita Stanescu
M.i-amintesc cu uimire si-acum de timpul in
care aveam o gindire invalmasita, de fum,
in care-amintirile si dorintele si iubirile se fringeau,
si-asteptam sa adorm, sa m-azvirlu in somn,
ca un pescuitor de perle, caruia marea suvite de singe ii smulge din nari.
Eram pe-atunci legat de obiecte cu invizibile liane,
si atirnat de ele-n leganare, din ora ma saltam in ora,
cum dintr-un arbore intr-altul al junglei de odinioara
Tarzan se arunca urlind, cu talpa-n aer fluturata,
fara s-atinga niciodata linistea fecundului pamint.
Mi-amintesc cu uimire
Aceasta pagina a fost accesata de 2759 ori.
