Micsorare
de Nichita Stanescu
E vederea ta o musca
si auzul meu pitic
Inima imi e molusca
tu, nimic
Ma usuc pe plaja mintii
cum de aer o icoana
cum odinioara sfintii
stand in strana
si ramane doar un scaun
de din lemn cioplit cu ifos
Ah, doresc sa vie-o boala
vre o ciuma, vre un tifos
si sa mori cazand din aer
chiar la mine peste stern
si sa ma cuprind-un vaier
fara lacrimi si etern.
Micsorare
Aceasta pagina a fost accesata de 1869 ori.
