Miraj de iarna
de Nichita Stanescu
Patru sori de abur alb se desfaceau pe cerul
noptii, bratele mi-erau atrase catre ei.
Tu stateai pe-urt bulgar mare de zapada verde,
pletele ti-erau atrase catre ei.
Cerul era negru, fara astri, numai sorii cei de abur alb,
se desfaceau in suvite sclipitor de albe, spiralate,
peste negrul noptii, surd, se desfaceau.
Tu stateai pe-un bulgar de zapada verde,
coama ta se resfira batind in sus si pe cerul negru ca o ceata,
neagra era coama ta in sus.
Eu stateam cu bratele atrase, ridicate, ca si cum m-as atirna
de un stejar tacut, cu o ramura plecata,
neagra peste mine, catre patru mari virtejuri, intr-un cer tacut.
Aer negru si zapada verde
Patru sori de aur,
surd se desfaceau pe cer, ora taciturna ne tinea-mpietriti
alaturi si pe jumatate smulsi spre cer.
Miraj de iarna
Aceasta pagina a fost accesata de 2097 ori.
