Miscare in sus
de Nichita Stanescu
Cerul se desira in curcubee repetate.
Pe dunga lor, sageata trupului; in sus, fiece virsta-si incorda, taind la jumatate arcul culorilor, supus.
Si se loveau in mine doua sentimente, unul venind calare, celalt purtat in lectici
Era o izbitura de lumini stirnite ca-ntre opusii poli electrici.
Vieti revarsate-au fost, ori nouri tragici pe sub un cer cu stele fixe si etern.
Cerul era in mine si-avea de orizonturi curbate coastele spre stern,
cind doua strigate s-au infruntat in lupta
(iar semnul lor era contrar)
cu-o muscatura l-a ucis cel vesnic
pe celalt, numai secular.
Rosul aprins sminti culoarea pala, lancea caldurii sparse gheata iernii, mireasma ierbii supse din cimpie mirosul cel salciu, de singe.
Dupa aceea s-a facut tacere.
Mai sacada in sus un murmur de otel, cerul marunt se-ntoarse iar in cerul mare, geaman si-aidoma cu el.
Doar coama fosnitoare pin'la tipat muta tot timpul umbra ce-o zvirleam, cind stam, subtire piatra-n sclipat, nemiscator si drept, si surideam.
Miscare in sus
Aceasta pagina a fost accesata de 1904 ori.
