Moartea tatalui
de Nichita Stanescu
Tatal meu s-a dezdurerat murind
S-a dezdurerat de mama mea,
si s-a dezdurerat de mine.
Tatal meu a murit nevinovat
din nevinovatia lui, insusi poate
ca i-a parut prea lunga existenta
Deodata, sora mea mica mi-a zis:
- Parea ca merge, ii luceau ochii si
se cerea acasa.
Cealalta sora-a mea mi-a zis:
-Devenise frenetic, mi-a sarutat mina,
mie, fiica lui, ca sa nu fiu nepregatita
ca el sa moara in lunga ora
a singuratatii lui.
Mama mi-a zis:
-Eram foarte fericita
crezusem a s-a insanatosit
misca din picioarele lui negre si bolnave
de vine,
la fel de iute ca pe vremea cind fusese sampion la biciclism.
Eram foarte fericita mi-a spus mama
si nici n-am iesit pe usa ca el a murit
brusc.
Nevasta-mea mi-a spus:
-Iarta-ma, mi-a spus ea, te rog
din suflet sa ma ierti
Ti-a murit tatal.
-Ah, n-am vindut, in fine batrinul
s-a dezdurerat.
S-a dezdurerat de dragoste de femeie,
de dragoste de copii
de dragoste de curse de ciclism
pe care el infrugrat le numea
Turul Romaniei.
S-a dezadurerat mi-am zis
de toti ciclistii nostri magici
pe care el ii striga pe nume pe deasupra
si carora nu contenea sa le spuna
performantele,
lasind-o pe a sa, cea mai grozava, la
urma
cursa PLoiesti-Bucuresti
si fotografia in sepia care i se facuse la
sosire
cea pe care-a dat-o
altui ciclist,
care a rupt-o si nu se mai pastreaza!
S-a dezdurerat de foarfeca de croitorie cea mare,
pe care o avea de la unchi-sau
camasarul Ilie,
si unchiul acesta i-o ceruse de vreo trei ori inapoi,
si el tata, i-a platit, din dispret, de trei ori pretul
forfecii
si murind Ilie, a lasat un catastif cu versuri
copiate dupa Anton Pann.
Sorei mai mari a tatei, tatei Lizica,
si aceasta prin scrisoare-mi scria
sa viu sa cercetez ceaslovul acela cu versuri
din pricina faptului ca eram scolit,
si-as fi putut sa ma pricep la ele,
Si tata mi-a zis:
-Nu te du la tata Lizica, sora-mea cea mare,
ca din pricina oftaturilor ei
a murit bunica-ta, Elena
si sa nu te prind ca citesti ceaslovul unchiului Ilie,
ca asta era numai camasar
si avea nas ca surubul
si era zgircit
si m-a pus sa-i platesc de trei ori
foarfeca de croitorie.
Acum, cind scriu toate acestea,
tocmai m-a sunat mama plingind
de la Ploiesti
Spunindu-mi ca a visat peste noapte
ca se incalzea de spinarea tatei.
I-am zis:
-Iarta-l si tu, mama
Ce claca a facut pe banii lui
de pe imbracaminti de oameni
casa unei alte muieri,
Ca daca-ti venea uneori acasa
cu lautarii dupa el
Si-l punea pe unul anume
sa-i cinte la ureche
cintecul:
"Pe deasupra casei mele
trece-un stol de rindunele
ca si dorurile mele"
Nici ca mi-ar pasa de asta, mi-a spus mama!
rizind brusc:
eu i-am nascut lui copii
si ce mindra am fost in puzderia
lui de surori
cind am vadit si eu ca pot naste baiat.
Tata se dezdurerase
si eu tot ma mai gindeam la el,
mai presus de cuvinte,
si dedesubt sub aripa lui Gabriel,
Am luat un pahar de vin
l-am dus la gura si l-am baut.
Am luat alt pahar de vin
si l-am varsat pe jos.
Am mai baut un pahar
am mai varsat un pahar
secunda se inflorise in mine neclar.
Tata, de ce mi-ai venit in visul somnului
atita de dureros,
si de ce suna atit de puternic
palma ta rgea pe obrazul meu
de uraniu?!
(1982)
Moartea tatalui
Aceasta pagina a fost accesata de 6118 ori.
