Obedienta
de Nichita Stanescu
Cu ganduri fara pace si inteligent
salvat de clipa labartata
pe care o numesc prezent
intaia data, inc-o data
musc din tacere, cu un dinte
prea smaltuit ca sa imi fie
al foametelor drag parinte
si-a dragi femeilor, o iie
Cand vaz cum trece pasaretul
triunghiular si falfaind
si-auz cum urla lin gornetul
lehuz, un aer trimbulind
si vechii prieteni nu mai sunt
decat o vaga-nchipuire
si-mi canta pe acest pamant
popimea numai "deus irae"
numai atunci, numai acum,
numai candva, ce-a fost odata
cu spita lunga si de fum
la crivat poate voi fi roata.
Obedienta
Aceasta pagina a fost accesata de 1800 ori.
