Papirus cu lacune
de Nichita Stanescu
Deodata mi-a explodat sticla ferestrei improscandu-ma cu cioburi strabatute de vechi priviri, in cadru se arata un inger atat de bucalat incat avea un cap rotund si doua aripi ascutite, -surase la mine ca un cantec de leagan:
- Ce faci,
Nichita, acolo, ce faci?
- Ung teava pistolului, i-am spus,
ung teava pistolului.
- Dar e vechi, mi-a zis, e vechi, e din primul razboi mondial!
De ce ungi cu ulei de masline teava pistolului?
- Ca sa fiu pregatit, i-am raspuns,
ca sa fiu pregatit ca ar incepe din nou primul razboi mondial, d-aia, ca sa fiu pregatit c-ar putea sa inceapa din nou primul
razboi mondial!
Si inconstienta mea bunica mi-ar da un borcan de coacaze sa-l tarasc pana sus la
Marasesti, varsat si spart in cioburi!
- Oho, zice capul bucalai,
dar sabia aceea lunga, ca o frunza de toamna, cu maner, de ce o freci cu ulei de masline?
- De din vale de
Rovine de din vale de
Rovine
Ca sa fiu pregatit, i-am raspuns, sa fiu pregatit, sa fiu pregatit.
- Si ce-s hartiile, mi-a zis,
si ce-s hartiile alea albe manjite cu negru?
Si ce-s hartiile alea albe manjite cu negru?
- Scriu din nou
Oda in
Metru
Antic, i-am raspuns, ma intelegi, scriu din nou
Oda in
Metru
Antic.
- Dar daca el se mai naste o data!?
- Sa fiu pregatit, sa fiu pregatit!
- Ce tipi la mine, imi zise ingerul bucalai cel compus dintr-un cap si doua aripi, intocmai ca o maslina si doua girafe,
intocmai ca un tron stramb pe care sta o singura buca, ce tipi la mine, mi-a zis copilul!
Tocmai frecam scutul cu ulei de masline.
Scuturam cioburile geamului spart de pe mine, respiram o atica vechime, si i-am zis:
- Ce, tu vrei ca la
Salamina sa uit
Peanul?
Am borcane cu coloare rosie sangerie in ele, ca sa-mi vopsesc fata in rosu pentru
Pean.
Ma pregatesc pentru
Salamina,
ma pregatesc pentru
Salamina!
- Esti mort, mi-a spus ingerul bucalai.
Esti mort. mi-a spus ingerul bucalai
cu doua aripe ascutite, esti mort!
- Cum o sa fiu mort, i-am raspuns,
cum o sa fiu mort, daca stau de vorba cu tine?!
- Nu stai de vorba cu mine, zise, nu stai de vorba cu nimeni, -
si cioburile de pe jos sarira si se refacura sticla de geam.
Eu insumi eram sticla geamului.
Si prin mine privea cineva spre altcineva
si ma durea toata fiinta mea de sticla transparenta
de privirea care ma strapungea,
si nu stiam cine privea pe cine privea,
prin durerea transparenta
de sticla, de geam, a mea.
Papirus cu lacune
Aceasta pagina a fost accesata de 3016 ori.
