Parca dormim si visam, imi spuse ea
de Nichita Stanescu
Parca dormim si visam, imi spuse ea, si eu am crezut-o,
pentru ca devenea mai grea sau mai usoara
dupa voie asemenea pasarilor in zbor.
Alergam in sus pe scarile de beton si ea
ridica din imbratisarea mea doi ochi luciosi,
argintii, spre un cer inventat chiar atunci.
Privirea ei topea zidurile imi ranea obrajii
din care singele-mi izbucnea spre trecut nedureros, in cascada.
Parca dormim si visam, imi spuse ea.
Alergam in sus.
Scara de beton se sfirsise demult.
Si cladirea.
Trecuseram si de viitor.
Cuvintele ramasesera in urma.
Si poate nici noi nu mai eram.
Parca dormim si visam, imi spuse ea
Aceasta pagina a fost accesata de 2152 ori.
