Pe cimpul de piatra
de Nichita Stanescu
Pe cimpu-nghetat caii mureau, cite unul, in picioare, cu ochii deschisi, de piatra.
Vintul ii rasturna pe rind, cite unul, bubuiau pe rind, cite unul, ca pe-o nesfirsita toba de piatra.
Eram copil pe-atunci, mi-era frig,
si priveam, clantanind, picioarele lor paralele,
cu potcoavele-n aer, aburind de frig
unu, doua, trei, patru, numaram clantanind
de frig, picioarele lor paralele.
Nu ma mai gindeam la nimic.
Mama s-a dus la oras si-o sa aduca piine.
Peste tot e numai zapada cai si altceva nimic patru, cinci, sase, sapte, si altceva nimic.
De-ar veni o data cu piine!
Pe cimpul de piatra
Aceasta pagina a fost accesata de 1703 ori.
