Peisaj cu batrani
de Nichita Stanescu
S-au tocit sandaua, talpa, osul,
drumul, pamintul, lava.
E mai mult loc liber, ne putem intinde
in fusul spatiului gol, - orgoliul, slava.
Chiar si aerul si-a tocit vinturile
de penele, si ele tocite.
E mai mult loc liber, ne putem intinde
mai lenes zborurile obosite.
Sufletul s-a tocit de alte suflete,
iar bataile inimii, nemaiintilnind
nici un spatiu care sa le rasfringa,
se umfla si explodeaza, rind pe rind.
Ce lumina slabita!
Raza joaca-n ea insasi
ca-ntr-o teava prea lunga; si sunetul ud
se risipeste in cercuri atit de largi, incit cuvintele
cad printre ele si nu se aud.
Peisaj cu batrani
Aceasta pagina a fost accesata de 2192 ori.
