Peisaj final
de Nichita Stanescu
Noroi care nu murdareste,
noroi suav, noroi lasat de cuvinte in aer,
noroi imbracind primul
pas dezlipit de parnint, de podul de aer.
Noroi pin'la ferestre, pin'la broastele usilor,
varsindu-se-n odaie, in chei subtiri, chei ce
deschid poarta mare a tacerii,
aflata in fiecare ora de vid.
Noroi al secundelor neimportante,
al tacerilor dusmanoase
ce-nconjoara mortii batrini,
mortii care-au murit fericiti.
Noroi miscator, de animale suave injugate la un plug de os,
livid, arindu-ne carnea pe
dinlauntru, si-nsamintind-o cu craniile
flaminde ale mortilor de dinaintea nasterii noastre,
crescind necontenit.
Peisaj final
Aceasta pagina a fost accesata de 1917 ori.
