Pentru ca inot si zbor in sus
de Nichita Stanescu
Pentru ca inot si zbor in sus, abia ma mai ajung din urma amintirile
ca niste bule de aer, undele miscatoare.
Globuri stravezii, globuri reci, luminate si intunecate,
azvirlindu-mi pe grumaz cite un trup
de-al meu neimplinit, ramas din adolescenta
Pentru ca inot si zbor in sus,
voi imbratisa luna
sau poate un trup de-al meu viitor.
Cind fac miscarea inotului,
inapoia mea se revarsa ondulind
oceanul cu pesti,
dar inoata din mine doar talpile,
gleznele.
Cind gestul aripei il fac, se prabusesc
inapoia mea coloane de aer amestecate cu vulturi,
dar numai palmile-mi sunt in zbor,
numai linia vietii.
Pentru ca inot si zbor in sus,
mi-e timpla-mpodobita de sperante
ca ramura de frunze,
si fruntea mea se afla mereu
in ceea ce va fi,
iar trupul in ceea ce exista.
Pentru ca inot si zbor in sus,
voi imbratisa luna
sau poate un trup de-al meu viitor,
caruia-i sunt
amintire, urcind si arzind.
Pentru ca inot si zbor in sus
Aceasta pagina a fost accesata de 2510 ori.
